Meditații

Duminica Semănătorului

Filele Vechiului Testament sunt pătrunse de cuvintele pe care Dumnezeu, prin Moise, le transmite poporului: „Fiți sfinți, că Eu, Domnul, sunt sfânt!” Rațiunea unei purtări aparte a membrilor poporului ales și însăși rațiunea Legii stau în sfințenia lui Dumnezeu. Cuvintele lui Isus din Evanghelia de astăzi respectă același tipar, însă împlinesc ceea ce Vechiul Testament doar prevestește. Sfințenia despre care vorbește Vechiul Testament capătă conotația concretă a milostivirii, a îndurării.

Viața noastră spirituală poate fi asemănată cu o călătorie de-a lungul căreia ne confruntăm atât cu lucruri frumoase, cu experiențe minunate, cât și cu încercări și capcane. Una dintre cele mai comune capcane, care se prezintă de multe ori de-a lungul vieții, sub diferite forme, este aceea de a crede că suntem prea puțin vrednici, prea păcătoși, prea slabi pentru a ne apropia de Dumnezeu.

La 25 septembrie 2025, Cardinalul Lucian s-a stins din viață, precum o lumânare care s-a consumat oferind lumină până la capăt. La un an de la trecerea la Domnul, recunoștința noastră este firească. Se cuvine să îl amintim și să ne rugăm pentru odihna sufletului său, deoarece Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică îi datorează mult. Cunoscându-i smerenia și simplitatea, am convingerea că nu ar fi agreat evocări elogioase, dar ar fi înțeles nevoia ca Biserica să-și cinstească păstorii și să nu uite oamenii prin care Dumnezeu a lucrat în istoria ei.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit. Amin.

Lăudat să fie Isus Cristos!

Vreau să mulțumim, în primul rând, Bunului Dumnezeu și Maicii Sfinte pentru această zi minunată și vreau să vă mulțumesc vouă pentru efortul pe care l-ați făcut ca să fim astăzi împreună.

Știu că nu este întotdeauna ușor să ajungeți la Blaj. Unii sunteți mai aproape, alții mai departe. Știu că au fost multe pregătiri pentru acest moment și vreau să mulțumesc tuturor.

Trei lucruri cere Isus oricărui ucenic, de ieri sau de azi: să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-l urmeze.

Evanghelia de astăzi este parte a dialogului dintre Isus și Nicodim. Acesta din urmă vine în miez de noapte la Isus, fiindcă înțelege că ceea ce se întâmplă iese din registrul lucrurilor familiare lui. Deși face parte din tagma fariseilor, se distanțează de ei și încearcă să înțeleagă cine este cu adevărat acest Rabbi din Nazaret.

Pentru universul creștin, a-l întîlni pe Isus care pășește alături de ai săi, a-i asculta rostirea dintr-o gură omenească – semn al realității persoanei, vie și în proximitate – le oferă companionilor sensul credinței.

PS Mihai Frățilă
Text publicat inițial în Revista Dilema: https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/doua-proverbe-citeva-adnotari-bibl...

Trăim deja complexul de a vorbi despre IA ca despre o ființă vie și, apelând la serviciile ei, începem să ne temem de ceea ce va aduce viitorul.
P.S. Mihai Frățilă

Atât în Evanghelia de astăzi, care se încheie cu „întunericul cel din afară”, „plângerea și scrâșnirea dinților”, cât și în cea de duminica trecută, a lucrătorilor ucigași din vie, pe care Stăpânul cu „rău îi va pierde”, putem avea tendința de a ne focaliza atenția pe aspectele acestea negative, ca și cum totul s-ar reduce la o pedeapsă a lui Dumnezeu atunci când lucrurile nu merg cum ar trebui. Cădem în această ispită dacă uităm două lucruri.