LĂCAŞUL FIILOR OAMENILOR: Meditația PS Claudiu la Duminica a VI-a după Rusalii

Isus este alungat din ținutul Gadarenilor, după ce eliberează doi oameni aflaţi în stăpânirea celui rău, îi scoate din morminte și îi primește în adevarata lor casă: iubirea Tatălui. Evanghelia ne spune că Fiul lui Dumnezeu, Cel care întotdeaună respectă voinţa şi libertatea, intră în corabie și pleacă. Ceea ce se întâmplă însă în cetatea Gadarenilor este tipic tuturor cetăților oamenilor, care abandonează adevărul pentru minciună, izvoarele cu apă limpede pentru puţuri cu apă stătută și adevăratele case pentru morminte. Mântuitorul regăsește aceeași logică de refuz, mascată în straie pioase de aceasta data, în evanghelia de astăzi. Din nou întâlnește un om legat, stăpânit de cel rău, pe care îl eliberează și îl vindecă. Si din nou oamenii, cărturari în cazul acesta, încearcă să-l alunge nu doar din viața lor, ci și din viaţa celorlalți.

Împărăţia lui Dumnezeu şi cea a lumii acesteia, se întâlnesc încontinuu şi se înfrunta mai ales în sufletul nostru: aici, în ascuns, se duce de fapt adevarata luptă. Cea vizibilă, că cea din cazul demonizaţilor din Gadara este doar vârful aisbergului. Mult mai periculoasă este în schimb cea nevazută, contemplată şi în evanghelia de astăzi, ce îşi are rădăcinile adânc înfipte în suflete.

Posesiile, la fel ca exorcismele clasice sunt rare. O marturisesc toti preoţii exorcişti vrednici de acest nume, cei al căror salariu nu depinde de numarul persoanelor tratate… Aceiasi experti mărturisesc însă multitudinea cazurilor mai puţin spectaculoase, dar nu de aceea mai puţin grave, ce ar avea nevoie pentru a fi eliberaţi doar de o bună spovadă, de iertarea acordată celor care le-au facut răul, de un rozar spus in fiecare zi şi asa mai departe. Ar avea nevoie, cu alte cuvinte, de mijloacele clasice, obişnuite, pe care un creştin le are la îndemână pentru a fi eliberat de puterea celui rău, de spiritele necurate care se agaţă de viaţa noastră datorită păcătelor, slăbiciunilor şi viciilor.

În Evanghelia de astăzi Isus ne revelează rădacină răului ce paralizează existenţa noastră: păcatul, în toate formele lui. Revelând răul, Mântuitorul revelează şi remediul: puterea îndurării şi iubirii lui Dumnezeu ce şterge păcătul, pe care Cristos o lasă după Înălţarea la cer Bisericii lui. Evanghelia se încheie sugestiv, cu mirarea mulţimilor ce dau mărire lui Dumnezeu, Cel care dă oamenilor o asemenea putere. Să ne apropiem de aceea de Biserica, lăcaşul nostru pe acest pamant, pentru a fi eliberaţi prin Tainele ei de păcatele, de fricile si de demonii noştri.

PS Claudiu

Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

Ev Mt 9,1-8.

Intrând în corabie, Isus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Isus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Isus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au dat mărire lui Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.

Sursa: e-communio.ro

Categoria: 
Vai a inizio pagina