Un pahar pentru o Împărăție! - Meditația PS Claudiu la Duminica lăsatului sec de carne

(Duminica Înfricoșătoarei judecăți)

Să oferi un pahar cu apă e atât de simplu și totuși atât de complicat... Descoperim în evanghelia de astăzi implicații uriașe dincolo de banalitatea unor gesturi cotidiene și deoarece sunt implicații pe care cu greu le putem percepe în momentul împlinirii acestor gesturi, merită să ne încredem în Cel care are perspectiva completă: Dumnezeu. Privind la El și ascultând poruncile Lui, e ca și cum am privi dincolo de cortina timpului, ca și cum am percepe ceva din viitor. Știm cu exactitate care sunt gesturile dătătoare de viață și care nu, care sunt acțiunile ce rodesc eternitate și cele efemere, menite să piară în secunda următoare. Convertirea pe care Dumnezeu ne-o cere merge exact în acest sens: este izvorâtă din iubirea pe care o are față de noi și vrea de aceea să se asigure că vom fi cu El în Paradis, bucurându-ne de viața veșnică. La asta suntem chemați în Postul Mare, chiar dacă noi vedem de multe ori doar partea negativă: a nu face, a nu mânca, etc.

Evanghelia de astăzi ne cheamă să împlinim acele gesturi ce sunt definitorii pentru noi ca și oameni. Dacă însă e extrem de important în primul rând să ne comportăm într-un anume fel, Sfânta Scriptură introduce și unele distincții esențiale pentru viața noastră spirituală. Rămânând la exemplul paharului cu apă pe care l-am putea întinde unui însetat, nu putem să nu amintim un alt pasaj evanghelic ce face referință la intenția unui astfel de gest: oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Cristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa. Merită să vedem cel puțin două aspecte legate de acest lucru. În primul rând, chiar dacă esențial rămâne faptul de a împlini gestul, așa cum ne spune evanghelia de astăzi, este de asemenea important și spiritul în care facem ceea ce facem, cu conștiința că în persoana ajutată este prezent în chip tainic însuși Cristos. Pe de altă parte, ceea ce noi facem trebuie să aibă la bază, așa cum ne amintește sfântul Pavel în Scrisoarea către Filipeni, aceleași gânduri, aceleași trăiri care erau în Fiul lui Dumnezeu. Altfel spus, dragostea de Dumnezeu și de aproapele să fie adevărata motivație. În caz contrar, totul este lipsit de sens. Tot sfântul Pavel este extrem de clar în faimosul imn al iubirii: la nimic nu folosește.

Așadar un banal pahar cu apă se poate transforma într-un pahar de viață veșnică sau într-un pahar de nimic. Bineînțeles, așa cum evanghelia de astăzi ne amintește, înainte de toate trebuie să existe paharul!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mt 25,31-46

Când va veni Fiul Omului întru marirea Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul maririi Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
Sursa: e-communio.ro

Categoria: 
Visite: 
108
Vai a inizio pagina