Mântuirea între reflexiv și pasiv

Duminica a XXX-a după Rusalii

“Cine poate să se mântuiască?” este întreabarea de la sfârșitul dialogului dintre Isus și tânărul bogat de astăzi. Răspunsul Mântuitorului nu lasă spațiu interpretărilor: nimeni! Este imposibil oamenilor să se mântuiască. Nu se pot auto-mântui, pot fi mântuiți doar de către Dumnezeu. Chiar dacă ar putea părea puțin forțat acest joc între reflexiv și pasiv, întrebările și căutările bogatului din evanghelie merg în această direcție: ce să fac pentru a moșteni? A făcut multe, a realizat multe, a acumulat multe, el, el și doar el. Acum ar vrea să afle de la Isus dacă mai are ceva de făcut, “la touche finale”! Isus intră în jocul lui și îi revelează ultimul lucru de împlinit: să vândă tot ce a realizat până acum, să dea săracilor și să-l urmeze. Să lase frâiele vieții lui în mâinile lui Dumnezeu. Să nu mai facă nimic și să-l lase pe Dumnezeu să facă pentru el, urmându-l. Să nu mai încerce să se auto-mântuiască, ci să meargă pe urmele lui Isus, adica să devină fiu și atunci, doar atunci, moștenirea, mântuirea îi va aparține de drept. În fond, cine sunt cei care moștenesc bunurile Tatălui dacă nu fiii? “Toate ale mele sunt ale tale” ne spune Bunul Părinte din parabola fiului risipitor.

Evanghelia de astăzi este un test și pentru noi. Pentru a merge pe urmele Mântuitorului, în primul rând trebuie să fim liberi de lumea aceasta. Să trăim în ea, să ne bucurăm de ea, dar fără a fi legați de ea precum tânărul bogat. Dumnezeu nu calculează bunurile noastre, nu avem o sumă maximă admisă în cont: putem fi liberi având milioane sau putem fi bogați cu doar doi bani în buzunar. Că bogăția se poate transforma într-o colivie de aur, într-o temniță, am văzut duminica trecută în parabola bogatului căruia i-a rodit țarina și care își construiește ziduri nu doar pentru hambare ci și pentru propriul suflet. Astăzi vedem efectele concrete: tânărul nu reușește să evadeze din propriile bogății pentru a-l urma pe Isus, este prizonier! Ar vrea, dar nu poate, iar tristețea este semnul acestei neputințe.

Pentru a merge pe urmele Mântuitorului trebuie să devenim fii ai Părintelui Ceresc, la fel ca Isus. Să învățăm să cerem pâinea cea de toate zilele de la Tatăl nostru și nu de la Stăpânul acestei lumi. Să ne încredem în Domnul mai mult decât în bogățiile acestei lumi, în iubirea Lui mai mult decât în pilele și relațiile noastre. Ar mai trebui deasemenea să vedem în cei din jurul nostru frați și surori și atunci iubirea de Dumnezeu și cea de aproapele ar deveni cu adevărat porunca și regula unei adevărate familii.

Isus este Fiul care din iubire și-a împărțit cu noi dreptul la moștenire. Aici stă înțelepciunea: să renunțăm la meschinele noastre certuri pentru false moșteniri și false bogății, acceptând darul Mântuitorului de a deveni fii și frați la rândul nostru.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev. Lc 18,18-27

În vremea aceea L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus i-a zis: pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Isus i-a zis: incă una îţi lipseşte: vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Isus a zis: cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: si cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
Sursa: e-communio.ro

Categoria: 
Visite: 
88
Vai a inizio pagina