POVESTEA NOASTRĂ DE DRAGOSTE CU DUMNEZEU: Meditație pentru Duminica a VII-a după Rusalii

Profetul Isaia descrie semnele pe care Unsul Domnului le va împlini atunci când va fi trimis pe pământ: “Spiritul Domnului este peste Mine, pentru aceea M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului". Sfântul Evanghelist Matei, de-a lungul întregului capitol 9 vorbește despre astfel de semne: vindecarea slăbănogului, a femeii ce se atinge de haina lui Isus, învierea fiicei dregătorului, vindecarea celor doi orbi, a omului mut, iar capitolul se încheie descriind compasiunea Fiului lui Dumnezeu pentru poporul ce îi stă în față. E ca și cum Matei ne-ar spune: “cel vestit de Isaia este în mijlocul vostru!”

O astfel de profeție trebuie să se împlinească și în viața noastră. În ce fel? Punând în practică cuvintele evangheliei de astăzi: “fie vouă după credința voastră”. Ascultarea cuvântului Scripturii, trebuie să ne deschidă ochii la fel ca orbilor de astăzi, iar meditarea lui să dea naștere rugăciunii, eliberându-ne astfel de spiritul muțeniei.

Buzele noastre astfel descătușate în rugăciune, pot murmura cuvintele minunate ale Maicii Sfinte prin care începe mântuirea noastră: “fie mie după cuvântul Tău!”.

Răspunsul lui Dumnezeu la o astfel de credință poate fi unul singur:”fie ție după credința ta”. Cu cât ne încredem și ne abandonăm mai mult Lui, cu atât mai mult Isus va transfigura sărăcia noastră în avuție spirituală, inima noastră zdrobită într-o inimă iubitoare, sclavia noastră în libertate, orbirea noastră în lumină. Iar orice clipă sau orice an din viața noastră vor fi clipe și ani de har. Evanghelia va deveni cuvânt viu și dătător de viață în propria existență. Iar atunci când vom deschide Sfintele Scripturi nu vom mai citi doar o carte cu lucruri minunate întâmplate în trecut, ci vom descoperi printre paginile Bunei Vestiri povestea noastră de dragoste cu Dumnezeu.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mt 9,27-35

Fiind Isus pe cale, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Isus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Isus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.
Sursa: assimklein.it

Categoria: 
Visite: 
96
Vai a inizio pagina