Scrisoarea Pruncului Isus pentru noi

Dragul Meu,

şi în acest an a trecut data aniversării Mele, Sfântul Crăciun. În toţi anii se organizează o mare petrecere, şi în acest an a fost la fel. În aceste zile lumea a făcut multe cumpărături, au fost nenumărate anunţuri publicitare pe posturile de radio şi televiziune. În realitate, deja cu mulţi ani în urmă (mai bine de 2000) oamenii au început să sărbătorească aniversarea Mea. În primii ani părea că ei, oamenii, au înţeles câte am făcut Eu pentru ei, dar astăzi mulţi nu ştiu şi nu cunosc motivul care constituie cauza acestei sărbători. Se întâlnesc unii cu alţii, sărbătoresc, se distrează, fără să fie conştienţi despre ce este vorba în această sărbătoare.

Îţi povestesc cum a fost anul trecut, când a sosit Crăciunul: au organizat o mare sărbătoare în onoarea Mea dar au uitat să Mă invite. Sărbătoarea era organizată pentru Mine, dar când a sosit ziua cea mare, M-au lăsat afară şi Mi-au închis uşa. Eu aş fi vrut să mă bucur împreună cu ei! Dar nu am rămas foarte surprins deoarece în aceşti ultimi ani, mulţi Mi-au închis în faţă uşa inimii lor.

Deşi nu M-au invitat, am decis totuşi să intru, fără să fac zgomot. Am intrat şi M-am aşezat într-un colţ. Am văzut că ieslea Mea nu era, a fost înlocuită cu un pom artificial plin de lumini şi ghirlande. Toţi au început să bea. Unii dintre ei, ameţiţi fiind, spuneau glume, râdeau, prea puţin se făcea referire la sărbătoare.

Iar momentul cel mai important al sărbătorii a constat în sosirea unui domn bătrân, robust, îmbrăcat în roşu şi cu barbă albă. Părea că a cam băut ceva mai mult deoarece s-a lăsat aşa moleşit pe un fotoliu. Toţi copiii au alergat la el: „Moş Crăciun, Moş Crăciun!!! … ca şi cum această sărbătoarea ar fi fost în cinstea lui.

A sosit şi miezul nopţii şi toţi au început să se îmbrăţişeze. Am întins şi Eu braţele în speranţa că cineva mă va îmbrăţişa şi pe Mine, dar… nimeni nu M-a îmbrăţişat. Am trăit o realitate tristă: că Eu la acea sărbătoare eram în plus, nu am fost acceptat. Am ieşit fără să fac mult zgomot, am închis uşa şi am plecat. Cine crede că Eu nu am plâns niciodată greşeşte, în acea noapte Eu am plâns. Un alt lucru care mi-a displăcut a fost faptul că în acea zi a aniversării Mele, în loc să îmi facă cadouri, şi-au schimbat cadouri doar între ei.

O dată cineva Mi-a spus: „Cum pot să-ţi ofer cadouri când nici măcar nu Te văd?” Îţi imaginezi deja răspunsul Meu: „Lasă-mă să mă nasc în sufletul tău, nu mă alunga afară prin păcat. Dacă doreşti să mă vezi priveşte-mă în Sfânta Împărtășanie. Am venit pentru a te salva. La Betleem mama Mea mă ţinea pe braţele ei, preotul pe Altar, mă ţine în braţele lui. Ajută-i pe cei ce au nevoie de ajutor, vizitează bolnavii şi pe cei ce sunt singuri, mereu să te gândeşti la semenii tăi şi Mă vei vedea în fiecare dintre ei, fă aceste lucruri ca şi cum le-ai fi făcut pentru Mine. Acestea sunt cadourile care mi-ar plăcea să le primesc de le tine”.

Au trecut 20 de secole şi în fiecare an această poveste se repetă. Azi ca şi ieri, lumea se preocupă să cumpere cadouri, dar de Mine nimeni nu îşi mai aminteşte. În cele mai fericite cazuri unii Mă privesc ca pe un copil oarecare şi nu ca Dumnezeu făcut om. Mă doare să-i văd trăind cu sete de iubire, având Izvorul iubirii atât de aproape de ei.

Închei această scrisoare în speranţa că nu te-am plictisit. Dar crede-Mă, chiar dacă ai puţin sau nimic de a-mi oferi, lasă-Mă să intru în inima ta. Pentru Mine va fi cel mai frumos cadou pe care poţi să mi-l faci. Dacă până acum nu l-ai făcut, încearcă. Este unicul mod de a te pregăti pentru celebrarea Veşnicei Naşteri în Betleemul ceresc.

Prietenul tău cel mai bun, Isus Cristos Dumnezeu.

Sursa: e-communio.ro

Categoria: 
Visite: 
81
Vai a inizio pagina