Mesajul PF Cardinal Lucian la simpozionul „România 100. Biserica, Statul și Binele Comun. Istorie și Teologie”

Preasfințiile Voastre,

Excelența Voastră Nunțiu Apostolic,

Excelența Voastră Domnule Ambasador,

Cucernici Părinți,

Stimate oficialități,

Distinși invitați,

Sfântul Pavel le scrie creștinilor din Efes: “voi nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a profeților, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Isus Cristos” (Ef. 2, 19-20).

Putem citi în aceste cuvinte divine misiunea Bisericii noastre Române Unită cu Roma în planul lui Dumnezeu pe pământul românesc: nu suntem străini, ci facem parte din familia lui Dumnezeu, casnici cu El și cu sfinții îngeri. Și acest adevăr primește o rezonanță deosebită în celebrarea Centenarului Unirii neamului nostru, ideal de veacuri după care au suspinat înaintașii noștri.

Salut cu bucurie și recunoștință pe toți participanții la acest important moment celebrativ în cetatea Blajului, și care reunește personalități de seamă ale lumii universitare, profesori, conferențiari și lectori. Mulțumesc organizatorilor și participanților, și un gând special de gratitudine îl adresez Excelenței Sale Mons. Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, și Excelenței Sale George Gabriel Bologan, Ambasador al României în Italia.

În acest an al Centenarului evenimentului principal al istoriei poporului nostru, împlinire a idealului de veacuri al tuturor românilor, răsună mai mult ca niciodată cuvintele solemne ale episcopului martir Iuliu Hossu, cel dintâi purpurat al României, proclamând cu putere Rezoluţiunea Adunării Naționale prin care se pecetluia unirea pe veci a Transilvaniei cu Țara Mamă: „De acum o Românie Mare întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu şi pe credinţa poporului său. Cântarea noastră de biruinţă să fie cântarea neamului pe calea lungă şi grea a veacurilor. Dreptatea ta, Doamne, e dreptate în veac şi cuvântul Tău adevărul”.

Aici și acum dorim să subliniem cu tărie că fără contribuția Bisericii noastre Române Unite, Statul Român, identitatea naţională şi cultura română nu s-ar fi concretizat în formele pe care le cunoaştem astăzi, pentru că „fără Unirea de la 1700, nici Unirea de la 1918 nu ar fi existat”. Și aceasta fiindcă înaintașii noștri de sfântă pomenire au crezut că din acest oraș neînsemnat din inima Transilvaniei, dar plin de Vestea cea Bună, precum Nazaretul Galileeii, poate ieși ceva cu adevărat bun. Au crezut ei, și au crezut mai ales făuritorii Sfintei Uniri cu Biserica Romei, și în primul rând a crezut Vlădica Atanasie Anghel. Au crezut ei, și credem și noi ceea ce Mântuitorul ne spune în Evanghelie: „Mai mari decât acestea veți vedea” (In 1,50).

În acest moment de sărbătoare, doresc să amintesc faptul că la trecerea la cele veșnice a episcopului de fericită pomenire Petru Pavel Aron, pe 9 martie 1764, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din iconostasul bisericuței aflate în curtea castelului episcopal de aici din Blaj, a lăcrimat. Lacrimi pentru un fiu drag, lacrimi pentru o Biserică mărturisitoare, dar lacrimi și pentru noi cei de astăzi. Toate icoanele făcătoare de minuni care lăcrimează ne conduc la aceeași învățătură: la chemarea la convertire, la pocăință. Fiindcă doar prin pocăință vom primi acele inimi înfrânte și smerite pe care Dumnezeu nu le urgisește, mai ales în vremurile tulburi pe care le trăim. Precum amintea Sfântul Părinte Papa Francisc în omilia Sfintei Liturghii celebrată în capela Casei Sfânta Marta pe 21 septembrie 2018: « Noi, creştinii, trebuie să fim conştienţi de unde am fost aleşi, iar aceasta trebuie să dureze întreaga viaţă astfel încât să avem memoria milostivirii pe care Dumnezeu a avut-o faţă de păcatele mele, alegându-mă să fiu creştin, să fiu apostol».

Și în acest sens, putem afirma că Biserica noastră, o Biserică mică dar cu doruri mari, umilită de mai marii acestei lumi dar iubită de Dumnezeu, poartă cu mândrie inclusiv în titulatura sa chemarea de a fi Unită și de a chema la Unitate, fiindcă noi, creștinii români greco-catolici, nu doar credem în Unitate, ci, așa cum afirma Sfântul Ioan Paul al II-lea, noi mărturisim prin însăși ființa noastră, „de trei secole, prin sacrificii uneori nemaiauzite” credinţa noastră în Unitate.

Motiv pentru care, în deplină ascultare la șoaptele Domnului și coerentă cu vocația și cu misiunea sa, Biserica noastră dorește să se implice în continuare în conștientizarea spiritului și a dorului național al poporului român, sub inspirația valorilor perene ale Evangheliei și pentru desăvârșirea binelui comun.

Dumnezeu să binecuvânteze și să ocrotească iubita noastră patrie!

La mulți ani România!

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Sursa:bru.ro

Categoria: 
Visite: 
87
Vai a inizio pagina